august 2008

logica e pentru oameni logici.

Logic ar fi sa nu-ti lipseasca ceva ce n-ai avut niciodata.nu?adica de unde stii cum e?nu e pic de logica in a duce dorul si a regreta asa ceva.pentru ca nu ai nici cea mai vaga experienta despre ce presupune acel ceva ce nu l-ai facut pana acum.sunt doar simple inchipuiri.vise,sperante,dorinte.nimic mai mult.iti faci planuri, te gandesti ,razi ,iti imaginezi,incerci sa te transpui .dar..e inutil.deoarece in final cand va veni momentul planuit de tine cu atata timp in urma si atata ardoare si atentie,cu o grija desavarsita pentru cele mai mici detalii..si nu se va intampla nimic.si vei fi dezamagit.poate vei continua sa ti faci iluzii desarte, poate vei spera ca odata si odata se va intampla ..dar asta nu va transforma visul tau in realitate.
revenind la idea initiala..cum poate sa ti fie dor de ceva prin care nu ai trecut?de cineva necunoscut?nu-i logic.
Dar la dracu cu logica.logica e pentru oameni logici.ai sperat.ai visat.ai planuit asta de atata timp.in atatea nopti ..incat totul iti pare familiar.nu mai realizezi ca de fapt totul era doar in mintea ta..sau poate o faci dar nu vrei s-o crezi cu adevarat.in sufletul tau si in mintea ta,in visele tale totul s-a intamplat de prea multe ori.dar orice ar fi ,odata si odata se va implini.
dar tu oricum ai mai multa incredere in viata. decat cineva caruia i s-a intamplat ceea ce doresti tu.caci acea persoana nu realizeaza ca aceste lucruri banale pentru ea, reprezinta pentru tine dorinte adevarate.

Iti aduci aminte plaja?[ana blandiana]

Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.

masacrul si pitico-maniacii

A fost odata ca niciodata ,cand totul era posibil, cand puteai inota in cel mai adanc ocean sau cand puteai pluti pe cel mai inalt nor, o fata de o rautate aproape prea mare pentru a fi reala .Ea se numea Alba-ca-Zapada, dupa cum avea si pielea.

Alba-ca-Zapada traia intr-un castel magnific intr-un tinut splendid, alaturi de tatal ei, un batran ursuz pe care nu-l interesa soarat fetei lui si alaturi de mama sa, o imparateasa buna la suflet care ii vroia binele Albei-ca-Zapada.Aceasta se supara pe mama ei din cauza ca era prea buna si prea frumoasa si pune un vanator sa o omoare si sa-i aduca inima ei drept dovada.Zis si facut.Dupa un timp de la disparitia imparatesei, sapte pitici diabolici ataca palatul:omoara tot ce le iese in cale, ajungand la Alba-ca-Zapada si tatal ei.Piticii vor sa o omoare si pe Alba-ca-Zapada, dar aceasta apuca o vaza si i-o arunca unuia dolofan in cap,omorandu-l pe loc.

-O sa facem tocanita din tine daca nu ne dai palatul,urla un piticartagos imparatului crispat de disperare si groaza.Ceilalti cinci pitici o apuca pe Alba-ca-Zapada.Iar cel aratagos continua:"O s-o luam pe fatuca asta cu noi o saptamana, timp in care tu o sa-ti strangi lucrurile.Cand venim din nou aici,vinerea viitoare, cu Alba-ca-Zapada, tu o sa ai bagajele facute, iar noi o sa ti-o dam pe fata si o sa plecati impreuna lasandu-ne noua palatul."

-Morocanosule!Mutulica e mort!Fata asta i-a crapat capul in doua,urla un pitic catre cel ce de abia isi incheiase discursul.

Dupa aceea cei sase pitici o iau pe Alba-ca-Zapada pe sus si pleaca.Peste o ora cei sase si fata ajung la casa piticilor.O casa cu mai multe odai in care duhnea o putoare de putreziciune .Puteai sa te impiedici de cadavre ale diferitelor vietuitoare sau chiar ale oamenilor.O saptamana a trecut cu greu.Alba-ca-Zapada a mai omorat doi pitici, astfel ramanand doar patru pitici.

Cei patru si Alba-ca-Zapada pleaca spre palat.Pe drum ii ataca lupul, care il inhata pe un pitic dolofan si pleaca fugind cu el intre colti.Putin mai incolo, ajung la palat, dar planul piticilor,acum trei, nu decurge prea bine.Imparatul isi facuse o mica armata formata din angajati ai palatului si vietuitoare, iar cei trei pitici plini de durere din cauza pierderii celorlalti patru ,erau prea putini pentru a face fata.Armata porneste la atac, iar cei ultimii trei pitici au fost macelariti.

Alba-ca-Zapada fuge repede in camera oglinzilor si intreaba:

-Oglinda-oglinjoara, cine este cea mai frumoasa din tara?Cine o sa-si gaseasca un print?

Un print blond, imbracat in straie poleite cu aur iese din oglinda.Iar oglinda spune:

-Tu draga mea,iar el este printul tau!

Alba-ca-Zapada era in culmea fericirii.Il ia de mana si fuge sa-l prezinte tatalui ei.Dar acesta zacea intr-o balta de sange.Alba-ca-Zapada furioasa il injunghie pe print cu o sabie , apoi fuge in camera oglinzilor din nou.Dar oglinda se sparge in milioane de cioburi si se aude o voce:

-Ti-am dat un print, iar tu l-ai omorat.Meriti sa mori!iar Alba-ca-Zapada este ingropata in cioburi .

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea adevarata.

(A)stenie de (prima)vara

Eu sunt astenic(a)

Tu esti astenic(a)

El/Ea este astenic(a)

Este astenia contagioasa?

Probabil ca nu este un virus, altfel s-ar fi cautat un vaccin.

Astenia este folositoare.

Pe cine sa dai vina pentru esecurile tale?

Astenia!

N-arat bine astazi?

Sunt aiurita?

Nu raspund spiritual?

Mai intrebati de ce?

Astenia!

stenic=plin de viata

astenic= fara prea multa viata

Deci sa cautam astenicii la Belu?

Nu..e nevoie doar sa intram intr-o sala de clasa.

Si nu doar primavara.

A delightful afternoon.

(ne)...(hotarare)

In plina noapte m-a trezit senzatia ca-mi luase foc creierul.Am intredeschis pleoapele, nu cumva se-ntinse valvataia si-n camera?Cufundata-n penumbra incaperea era linistita.La trecerea unei masini pe sosea, geamurile au prins sa vibreze.Dupa care a tacut.Calmul asta aparent sporea impresia dezolarii interioare.

De cand l-am vazut mii de senzatii m-au cuprins arucandu-ma intr-un abis.Privirea lui uneori glaciara, alteori reflectand un albastru deschis ce exprima tristete si blandete, m-a citit.Nasul superb si pometii ce se-nroseau cand ii surprindeam privirile, buzele lui ce-mi dadeau saruturi pasionale, pareau a fi prea perfecte ca fie adevarate .Dupa-amiezele petrecute impreuna, felul cum mana lui imi descoperea chipul ,cum imi soptea cuvinte negandite in ureche erau...Ma intorceam inspre el si-l masuram din priviri.Dupa ce ne desparteam deveneam trista intram din nou in realitate ,ma desprindeam din acea utopie .Eram dependenta de el.Si asta era ceva ce nu vroiam sa se intample.Am hotarat sa curm dragostea ce ne unea,nu mai vroiam sa depind de el pentru a zambi cu toata fiinta mea.Insa lipsa lui ma arunca din ce-n ce mai mult intr-o prapastie.Orice as spune acum nu poate scuza cuvintele dure si reci pe care i le-am aruncat intr-o noapte umeda de vara :"Nu te mai iubesc." Privirea lui inca ma mai strapungea, iar eu inlemnesc in timp ce simt ca inima imi zvacneste spre el.Ce conteaza de fapt ca sunt dependenta de el?atata timp cat simt ca viata nu exista fara el.M-am predat deja disperarii, o viata fara iubire.O iubire vindicativa ce ma distruge, dar fara de care n-as exista:iubirea lui.

Ma tarasc inapoi in camera, parasind bucataria si ma pravalesc in pat. Contactul capului meu cu perna a zguduit patul.Durerea s-a evaporat la fel de brusc cum aparuse.