Saturday, May 31, 2008

Iti aduci aminte plaja?[ana blandiana]


Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.

Tuesday, May 6, 2008

masacrul si pitico-maniacii


A fost odata ca niciodata ,cand totul era posibil, cand puteai inota in cel mai adanc ocean sau cand puteai pluti pe cel mai inalt nor, o fata de o rautate aproape prea mare pentru a fi reala .Ea se numea Alba-ca-Zapada, dupa cum avea si pielea.

Alba-ca-Zapada traia intr-un castel magnific intr-un tinut splendid, alaturi de tatal ei, un batran ursuz pe care nu-l interesa soarat fetei lui si alaturi de mama sa, o imparateasa buna la suflet care ii vroia binele Albei-ca-Zapada.Aceasta se supara pe mama ei din cauza ca era prea buna si prea frumoasa si pune un vanator sa o omoare si sa-i aduca inima ei drept dovada.Zis si facut.Dupa un timp de la disparitia imparatesei, sapte pitici diabolici ataca palatul:omoara tot ce le iese in cale, ajungand la Alba-ca-Zapada si tatal ei.Piticii vor sa o omoare si pe Alba-ca-Zapada, dar aceasta apuca o vaza si i-o arunca unuia dolofan in cap,omorandu-l pe loc.

-O sa facem tocanita din tine daca nu ne dai palatul,urla un piticartagos imparatului crispat de disperare si groaza.Ceilalti cinci pitici o apuca pe Alba-ca-Zapada.Iar cel aratagos continua:"O s-o luam pe fatuca asta cu noi o saptamana, timp in care tu o sa-ti strangi lucrurile.Cand venim din nou aici,vinerea viitoare, cu Alba-ca-Zapada, tu o sa ai bagajele facute, iar noi o sa ti-o dam pe fata si o sa plecati impreuna lasandu-ne noua palatul."

-Morocanosule!Mutulica e mort!Fata asta i-a crapat capul in doua,urla un pitic catre cel ce de abia isi incheiase discursul.

Dupa aceea cei sase pitici o iau pe Alba-ca-Zapada pe sus si pleaca.Peste o ora cei sase si fata ajung la casa piticilor.O casa cu mai multe odai in care duhnea o putoare de putreziciune .Puteai sa te impiedici de cadavre ale diferitelor vietuitoare sau chiar ale oamenilor.O saptamana a trecut cu greu.Alba-ca-Zapada a mai omorat doi pitici, astfel ramanand doar patru pitici.

Cei patru si Alba-ca-Zapada pleaca spre palat.Pe drum ii ataca lupul, care il inhata pe un pitic dolofan si pleaca fugind cu el intre colti.Putin mai incolo, ajung la palat, dar planul piticilor,acum trei, nu decurge prea bine.Imparatul isi facuse o mica armata formata din angajati ai palatului si vietuitoare, iar cei trei pitici plini de durere din cauza pierderii celorlalti patru ,erau prea putini pentru a face fata.Armata porneste la atac, iar cei ultimii trei pitici au fost macelariti.

Alba-ca-Zapada fuge repede in camera oglinzilor si intreaba:

-Oglinda-oglinjoara, cine este cea mai frumoasa din tara?Cine o sa-si gaseasca un print?

Un print blond, imbracat in straie poleite cu aur iese din oglinda.Iar oglinda spune:

-Tu draga mea,iar el este printul tau!

Alba-ca-Zapada era in culmea fericirii.Il ia de mana si fuge sa-l prezinte tatalui ei.Dar acesta zacea intr-o balta de sange.Alba-ca-Zapada furioasa il injunghie pe print cu o sabie , apoi fuge in camera oglinzilor din nou.Dar oglinda se sparge in milioane de cioburi si se aude o voce:

-Ti-am dat un print, iar tu l-ai omorat.Meriti sa mori!iar Alba-ca-Zapada este ingropata in cioburi .

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea adevarata.