In plina noapte m-a trezit senzatia ca-mi luase foc creierul.Am intredeschis pleoapele, nu cumva se-ntinse valvataia si-n camera?Cufundata-n penumbra incaperea era linistita.La trecerea unei masini pe sosea, geamurile au prins sa vibreze.Dupa care a tacut.Calmul asta aparent sporea impresia dezolarii interioare.
De cand l-am vazut mii de senzatii m-au cuprins arucandu-ma intr-un abis.Privirea lui uneori glaciara, alteori reflectand un albastru deschis ce exprima tristete si blandete, m-a citit.Nasul superb si pometii ce se-nroseau cand ii surprindeam privirile, buzele lui ce-mi dadeau saruturi pasionale, pareau a fi prea perfecte ca fie adevarate .Dupa-amiezele petrecute impreuna, felul cum mana lui imi descoperea chipul ,cum imi soptea cuvinte negandite in ureche erau...Ma intorceam inspre el si-l masuram din priviri.Dupa ce ne desparteam deveneam trista intram din nou in realitate ,ma desprindeam din acea utopie .Eram dependenta de el.Si asta era ceva ce nu vroiam sa se intample.Am hotarat sa curm dragostea ce ne unea,nu mai vroiam sa depind de el pentru a zambi cu toata fiinta mea.Insa lipsa lui ma arunca din ce-n ce mai mult intr-o prapastie.Orice as spune acum nu poate scuza cuvintele dure si reci pe care i le-am aruncat intr-o noapte umeda de vara :"Nu te mai iubesc." Privirea lui inca ma mai strapungea, iar eu inlemnesc in timp ce simt ca inima imi zvacneste spre el.Ce conteaza de fapt ca sunt dependenta de el?atata timp cat simt ca viata nu exista fara el.M-am predat deja disperarii, o viata fara iubire.O iubire vindicativa ce ma distruge, dar fara de care n-as exista:iubirea lui.
Ma tarasc inapoi in camera, parasind bucataria si ma pravalesc in pat. Contactul capului meu cu perna a zguduit patul.Durerea s-a evaporat la fel de brusc cum aparuse.
