Paris,je t'aime

Good talkers are only found in Paris.

Toate casele au nevoie de un balcon

Enigma Paulo Coelho

Fiecare dimineata aduce cu sine o binecuvantare ascunsa;o binecuvantare care este buna numai pentru ziua respectiva nu poate fi pastrata sau folosita de mai multe ori.

Nimeni nu aprinde o faclie ca s-o ascunda dupa usa; rostul facliei este sa aduca lumina in jur, sa deschida ochi, saa arate minunile din jurul ei.

Razboinicul participa la Lupta cea Dreapta si-i ajuta pe ceilalti, chiar daca nu pricepe prea bine de ce face asta.

In entuziasm este poarta Paradisului, iubirea care transforma, alegerea care ne conduce la Dumnezeu.

Uneori fericirea este o binecuvantare, dar in general este o cucerire.Clipa magica a zilei ne ajuta sa ne schimbam , ne face sa plecam in cautarea viselor noastre.

A te darui cu totul dragostei, fie ea divina sau omeneasca , inseamna sa renunti la tot, inclusiv la propria bunastare sau la puterea de a lua decizii.Inseamna sa iubesti in sensul cel mia profund al cuvantului.

Am nevoie sa traiesc toate binecuvantarile pe care mi le-a dat Dumnezeu azi.Nu exista o banca unde sa depunem toate binecuvantarile primite, ca sa le folosim dupa bunul plac.

Iubirea este un act de credinta in alt om si chipul ei trebuie sa ramana invaluit in mister.Ea trebuie sa fie traita, sa ne bucuram de ea in fiecare clipa, dar, ori de cate ori vom incerca sa o intelegem , magia va disparea.

Avem mereu tendinta sa apreciem tot ce vine de departe fara a recunoaste vreodata cata frumusete se afla in jurul nostru.

Cand suntem pe drumul cel bun , urmam semnele si, Divinitatea ne vine in ajutor si nu ajungem sa comitem o greseala.

Crede. Crede ca este posibil si vei incepe sa preschimbi toata realitatea din jurul tau.

august 2008

logica e pentru oameni logici.

Logic ar fi sa nu-ti lipseasca ceva ce n-ai avut niciodata.nu?adica de unde stii cum e?nu e pic de logica in a duce dorul si a regreta asa ceva.pentru ca nu ai nici cea mai vaga experienta despre ce presupune acel ceva ce nu l-ai facut pana acum.sunt doar simple inchipuiri.vise,sperante,dorinte.nimic mai mult.iti faci planuri, te gandesti ,razi ,iti imaginezi,incerci sa te transpui .dar..e inutil.deoarece in final cand va veni momentul planuit de tine cu atata timp in urma si atata ardoare si atentie,cu o grija desavarsita pentru cele mai mici detalii..si nu se va intampla nimic.si vei fi dezamagit.poate vei continua sa ti faci iluzii desarte, poate vei spera ca odata si odata se va intampla ..dar asta nu va transforma visul tau in realitate.
revenind la idea initiala..cum poate sa ti fie dor de ceva prin care nu ai trecut?de cineva necunoscut?nu-i logic.
Dar la dracu cu logica.logica e pentru oameni logici.ai sperat.ai visat.ai planuit asta de atata timp.in atatea nopti ..incat totul iti pare familiar.nu mai realizezi ca de fapt totul era doar in mintea ta..sau poate o faci dar nu vrei s-o crezi cu adevarat.in sufletul tau si in mintea ta,in visele tale totul s-a intamplat de prea multe ori.dar orice ar fi ,odata si odata se va implini.
dar tu oricum ai mai multa incredere in viata. decat cineva caruia i s-a intamplat ceea ce doresti tu.caci acea persoana nu realizeaza ca aceste lucruri banale pentru ea, reprezinta pentru tine dorinte adevarate.

Iti aduci aminte plaja?[ana blandiana]

Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.

masacrul si pitico-maniacii

A fost odata ca niciodata ,cand totul era posibil, cand puteai inota in cel mai adanc ocean sau cand puteai pluti pe cel mai inalt nor, o fata de o rautate aproape prea mare pentru a fi reala .Ea se numea Alba-ca-Zapada, dupa cum avea si pielea.

Alba-ca-Zapada traia intr-un castel magnific intr-un tinut splendid, alaturi de tatal ei, un batran ursuz pe care nu-l interesa soarat fetei lui si alaturi de mama sa, o imparateasa buna la suflet care ii vroia binele Albei-ca-Zapada.Aceasta se supara pe mama ei din cauza ca era prea buna si prea frumoasa si pune un vanator sa o omoare si sa-i aduca inima ei drept dovada.Zis si facut.Dupa un timp de la disparitia imparatesei, sapte pitici diabolici ataca palatul:omoara tot ce le iese in cale, ajungand la Alba-ca-Zapada si tatal ei.Piticii vor sa o omoare si pe Alba-ca-Zapada, dar aceasta apuca o vaza si i-o arunca unuia dolofan in cap,omorandu-l pe loc.

-O sa facem tocanita din tine daca nu ne dai palatul,urla un piticartagos imparatului crispat de disperare si groaza.Ceilalti cinci pitici o apuca pe Alba-ca-Zapada.Iar cel aratagos continua:"O s-o luam pe fatuca asta cu noi o saptamana, timp in care tu o sa-ti strangi lucrurile.Cand venim din nou aici,vinerea viitoare, cu Alba-ca-Zapada, tu o sa ai bagajele facute, iar noi o sa ti-o dam pe fata si o sa plecati impreuna lasandu-ne noua palatul."

-Morocanosule!Mutulica e mort!Fata asta i-a crapat capul in doua,urla un pitic catre cel ce de abia isi incheiase discursul.

Dupa aceea cei sase pitici o iau pe Alba-ca-Zapada pe sus si pleaca.Peste o ora cei sase si fata ajung la casa piticilor.O casa cu mai multe odai in care duhnea o putoare de putreziciune .Puteai sa te impiedici de cadavre ale diferitelor vietuitoare sau chiar ale oamenilor.O saptamana a trecut cu greu.Alba-ca-Zapada a mai omorat doi pitici, astfel ramanand doar patru pitici.

Cei patru si Alba-ca-Zapada pleaca spre palat.Pe drum ii ataca lupul, care il inhata pe un pitic dolofan si pleaca fugind cu el intre colti.Putin mai incolo, ajung la palat, dar planul piticilor,acum trei, nu decurge prea bine.Imparatul isi facuse o mica armata formata din angajati ai palatului si vietuitoare, iar cei trei pitici plini de durere din cauza pierderii celorlalti patru ,erau prea putini pentru a face fata.Armata porneste la atac, iar cei ultimii trei pitici au fost macelariti.

Alba-ca-Zapada fuge repede in camera oglinzilor si intreaba:

-Oglinda-oglinjoara, cine este cea mai frumoasa din tara?Cine o sa-si gaseasca un print?

Un print blond, imbracat in straie poleite cu aur iese din oglinda.Iar oglinda spune:

-Tu draga mea,iar el este printul tau!

Alba-ca-Zapada era in culmea fericirii.Il ia de mana si fuge sa-l prezinte tatalui ei.Dar acesta zacea intr-o balta de sange.Alba-ca-Zapada furioasa il injunghie pe print cu o sabie , apoi fuge in camera oglinzilor din nou.Dar oglinda se sparge in milioane de cioburi si se aude o voce:

-Ti-am dat un print, iar tu l-ai omorat.Meriti sa mori!iar Alba-ca-Zapada este ingropata in cioburi .

Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea adevarata.